Plasmodentul este o metodă modernă de terapie în stomatologie, aplicată în vederea regenerării osoase și tisulare ce constă în injectarea locală de plasmă bogată în trombocite, obținută de la pacientul în cauză, fără efecte adverse sau alergice. Plasma constituie un stimulator biologic ajutând la restablirea culorii, a formei și a structurii țesuturilor parodontale cât și a consistenței țesutului osos.
Orice tratament este influențat de stilul de viață și de dieta urmată pe durata acestuia, astfel că o alimentație care să favorizeze concentrația plasmei sanguine în nutrienți devine imperios necesară. Alimentația care satisface cel mai bine aceste cerințe este cea bogată în enzime, întrucât acestea participă la toate procesele biochimice din organism, deficitul de enzime ducând la dereglări în mecanismul de absorbție a nutriențior. Alimentația bogată enzimatic este cea care ajută pasmodentul în creșterea eficienței proceselor de regenerare și de respirație tisulară, la refacerea vascularității precum și la activarea imunității locale.
Sursa importantă de enzime o constituie alimentele crude, întrucât, prin fierbere, cea mai mare parte a enzimelor se distruge. Fructele și legumele, precum și anumite plante sunt bogate enzimatic, astfel că atât înainte, cât șipe parcursul acționarii plamodentului este bine să le consumați ca atare sau sub formă de sucuri, smoothi-uri sau piureuri, în cazul unei afecțiuni mai intense. O sursă importantă de enzime o constituie varza murată și în general murăturile în saramură.
Activarea enzimelor este mult amplificată de prezența apei, de aceea este nevoie de hidratare corespunzătoare.
Se recomandă apele enzimatice, pe care le puteți foarte simplu și usor crea, lasând timp de opt ore în apa plată sau de izvor, atât frunze (urzică, patrunjel, spanac, roiniță, mentă…), muguri de cereale striviți, legume tocate fin, fructe pasate, cât și petale de flori comestibile (trandafiri, gălbenele, flori de soc, flori de castan, de musetel, de tei…).
Bogăția și varietatea enzimelor constituie cheia unui organism sănătos.
Cum se obține concentratul plachetar
Se recoltează o cantitate mică de sânge de la pacient, la începutul ședinței. Proba se centrifughează, iar fracțiunea bogată în trombocite se separă de restul componentelor. Se aplică apoi local, în zona tratată.
Fiind sânge propriu, nu există risc de reacție alergică la produs sau de transmitere a unei infecții de la un donator. Rămân riscurile obișnuite ale oricărei recoltări și ale intervenției în sine.
Unde se folosește în stomatologie
Cel mai frecvent după extracții dificile, în alveola rămasă, unde ajută la formarea unui cheag stabil. Apoi în chirurgia parodontală, în adiția osoasă și în jurul implanturilor, ca adjuvant al vindecării.
Formularea folosită astăzi în majoritatea cazurilor este cea fără anticoagulant, în care fibrina formează o membrană ce eliberează factorii de creștere treptat, pe parcursul mai multor zile.
Ce arată dovezile și ce nu
Rezultatele cele mai consistente din literatură privesc vindecarea țesutului moale și reducerea disconfortului post-operator. Aici efectul este raportat constant.
Pe regenerarea osoasă, dovezile sunt mai amestecate: unele studii arată beneficiu, altele nu. De aceea concentratul plachetar se folosește ca adjuvant, alături de materialele de adiție, nu ca înlocuitor al lor. Prezentarea lui ca soluție care regenerează osul singură nu se susține.
Ce ține de pacient
Aportul de proteine în prima săptămână, când mesele sunt moi și reduse, contează mai mult decât orice supliment. Fumatul reduce fluxul sanguin în zona operată și anulează, în practică, o parte din beneficiul procedurii.
Igiena riguroasă și respectarea controalelor completează lista. Nicio procedură biologică nu compensează o plagă întreținută prost.
Unde se încadrează
Procedurile chirurgicale în care se folosește sunt descrise pe pagina de chirurgie orală, cele parodontale pe parodontologie, iar despre recuperarea după adiție am scris separat în articolul despre recuperarea după adiție de os.
