În structura dentară, smalțul dinților este elementul exterior, stratul dur ce acoperă coroana dintelui. Gradul înalt de mineralizare al smalțului dentar depășește duritatea osului, constituind cea mai dură structură a organismului uman. Cu toate acestea, persistența unei flore acidogene sau o diferență bruscă de temperatură, în cavitatea bucală, poate periclita duritatea smalțului.
Eroziunea dentară survine în urma consumului în exces a băuturilor și a alimentelor ce conțin acizi (acid citric, acid tartaric, acid fosforic…). Cu o buna igienizare a gurii imediat după consum, se poate întârzia cât mai mult această deteriorare.
Excesele de temperatură însă sunt o amenințare instantă a smalțului dentar întrucât slăbește rezistența mecanică a acestuia, producând fisuri șideclanșând procese carioase. Băuturile fierbinți (ceai, vin , supe ciorbe, ciocolate lichide) sau excesiv de reci (sucuri acidulate de la gheață, apă din frigider, ceaiuri cu gheață…) produc o trecere bruscă de la temperatura normală a corpului, la temperaturi extreme, care în timp fisureaza categoric smalțul dinților . Consumul lichidelor la temperatura camerei sau ușor încălzite, sunt băuturile care protejează nu doar smalțul dinților ci și stomacul,fiind prietenoase cu digestia.
Ce se întâmplă la contraste mari de temperatură
Smalțul și dentina se dilată și se contractă la variații de temperatură, dar nu în același ritm. Trecerea rapidă de la fierbinte la foarte rece, cafeaua urmată imediat de apă cu gheață, produce tensiuni la interfața dintre ele.
Repetat ani de zile, acest stres contribuie la apariția microfisurilor în smalț. Nu este cauza principală a problemelor dentare, dar este un factor care se adaugă la celelalte.
Factorul mai important: aciditatea
Ce erodează smalțul cu adevărat este pH-ul scăzut. Băuturile carbogazoase, sucurile de citrice, vinul și băuturile energizante coboară pH-ul din gură sub pragul la care smalțul începe să se demineralizeze.
Saliva readuce pH-ul la normal, dar are nevoie de timp. De aceea o băutură acidă consumată în înghițituri mici, timp de o oră, face mai mult rău decât aceeași cantitate băută în cinci minute: dintele stă în mediu acid tot timpul.
Greșeala de după
Periajul imediat după o băutură acidă îndepărtează mecanic smalțul temporar înmuiat. Se așteaptă 30 până la 60 de minute, sau se clătește gura cu apă și se amână periajul.
Ce se poate face fără să renunți la nimic
Bea cu paiul băuturile acide, ca să ocolești suprafața dinților. Clătește gura cu apă după. Nu le consuma în înghițituri răsfirate pe ore. Evită contrastele extreme de temperatură în aceeași înghițitură.
Pasta cu fluor și, la nevoie, aplicațiile profesionale de fluor cresc rezistența smalțului la atacul acid.
Când sensibilitatea înseamnă altceva
O sensibilitate care apare brusc, persistă după ce stimulul a dispărut sau se concentrează pe un singur dinte nu mai ține de erodare. De regulă indică o carie, o fisură sau o retracție gingivală cu rădăcină expusă, iar acelea se tratează.
Controalele periodice și fluorizarea fac parte din programul de profilaxie și igienă. Dacă sensibilitatea vine din retracția gingivală, subiectul e tratat pe pagina de parodontologie.
