În structura dentară, smalțul dinților este elementul exterior, stratul dur ce acoperă coroana dintelui. Gradul înalt de mineralizare al smalțului dentar depășește duritatea osului, constituind cea mai dură structură a organismului uman. Cu toate acestea, persistența unei flore acidogene sau o diferență bruscă de temperatură, în cavitatea bucală, poate periclita duritatea smalțului.
Eroziunea dentară survine în urma consumului în exces a băuturilor și a alimentelor ce conțin acizi (acid citric, acid tartaric, acid fosforic…). Cu o buna igienizare a gurii imediat după consum, se poate întârzia cât mai mult această deteriorare.
Excesele de temperatură însă sunt o amenințare instantă a smalțului dentar întrucât slăbește rezistența mecanică a acestuia, producând fisuri șideclanșând procese carioase. Băuturile fierbinți (ceai, vin , supe ciorbe, ciocolate lichide) sau excesiv de reci (sucuri acidulate de la gheață, apă din frigider, ceaiuri cu gheață…) produc o trecere bruscă de la temperatura normală a corpului, la temperaturi extreme, care în timp fisureaza categoric smalțul dinților . Consumul lichidelor la temperatura camerei sau ușor încălzite, sunt băuturile care protejează nu doar smalțul dinților ci și stomacul,fiind prietenoase cu digestia.
