Chistul dentar este o cavitate în os, umplută cu lichid și delimitată de o membrană, care apare cel mai des la vârful rădăcinii unui dinte cu pulpa moartă sau cu un tratament de canal incomplet. De regulă nu doare și se descoperă pe o radiografie. Tratamentul merge de la tratamentul de canal până la chistectomie, în funcție de mărime și de cauză.
De cele mai multe ori pacienții nu își dau seama de problemă, pentru că un chist dentar nu doare până când nu se suprainfectează. Medicul stomatolog îl poate identifica pe radiografie, unde apare ca o zonă mai închisă la culoare decât osul din jur.
Ce este chistul dentar și ce tipuri există
Chistul radicular, cel mai frecvent, se formează la vârful rădăcinii unui dinte cu pulpă moartă. Infecția din canal întreține o inflamație în os, iar organismul o delimitează printr-o membrană. Rezultatul este o cavitate care crește lent, deseori fără niciun simptom.
Chistul folicular apare în jurul coroanei unui dinte neerupt, cel mai adesea o măsea de minte inclusă sau un canin. Este situația pe care mulți o descriu ca „chist la măsea”. Chistul rezidual rămâne după extracția unui dinte al cărui chist nu a fost îndepărtat complet. Mai rar apar chisturi de dezvoltare, fără legătură cu o infecție.
Cum apare chistul dentar
Cauzele pot fi mai multe: carii netratate care au ajuns la pulpă, tratamente de canal în care canalul nu a putut fi curățat complet, traumatisme sau suprasolicitarea dintelui prin forțe excesive la mușcătură.
Pentru a se proteja de infecție, organismul izolează zona afectată printr-o capsulă numită granulom. În această fază pacientul nu simte nimic. Cu timpul, granulomul poate crește și se poate transforma în chist. Netratat, un chist infectat poate duce, în cazuri rare, la complicații ale osului (osteomielită) sau la infecții ale țesuturilor moi (flegmon).
Simptomele chistului dentar
Un chist crește prin presiune, nu prin inflamație acută. Împinge osul din jur, care se resoarbe treptat, fără ca ceva să semnalizeze. De aceea majoritatea chisturilor se descoperă întâmplător, la o consultație de rutină sau pe o radiografie făcută pentru altceva.
Când apar simptome, chistul este de obicei deja mare sau s-a infectat. Pot apărea:
- durere în zona dintelui sau a maxilarului, constantă sau intermitentă;
- umflătură a gingiei sau a țesuturilor din jur, ori o senzație de presiune;
- sensibilitate la presiune, la mușcătură sau la periaj, cu roșeață a gingiei;
- mobilitatea unui dinte care până atunci era stabil;
- în maxilarul superior, uneori, o congestie nazală persistentă pe o singură parte.
Cu cât chistul este mai mare, cu atât osul pierdut este mai greu de recuperat.
Umflătura de pe gingie: chist gingival sau altceva?
O „bășicuță” pe gingie, deasupra unui dinte, care uneori se sparge și elimină puțin lichid, este de cele mai multe ori o fistulă: un canal prin care drenează o infecție cronică de la vârful rădăcinii. Chistul gingival propriu-zis, format în gingie, este rar. Cele două se deosebesc la consultație, cu ajutorul radiografiei, iar tratamentul pornește de la cauză.
Cum arată chistul dentar pe radiografie
Pe radiografie, chistul apare ca o zonă întunecată (radiotransparentă), rotunjită, cu contur net, în jurul vârfului rădăcinii sau al coroanei unui dinte. Conturul net este semnul care îl separă de o infecție difuză.
Tomografia CBCT arată dimensiunea reală a chistului și raportul lui cu structurile din jur: sinusul maxilar, nervul alveolar inferior, rădăcinile dinților vecini. Pe baza ei se planifică intervenția.
Diagnosticul de certitudine îl dă însă examenul histopatologic al țesutului îndepărtat, care se trimite la laborator după intervenție. Este necesar, fiindcă imaginea radiologică nu poate exclude singură o leziune de altă natură.
Dacă chistul a fost descoperit pe o radiografie făcută în altă parte și vrei o evaluare independentă a imaginilor și a planului propus, poți cere o a doua opinie.
Tratamentul chistului dentar
Planul de tratament depinde de mărimea chistului, de cauza lui și de starea dintelui. Se decide după consultație și după analiza imaginilor radiologice.
Tratamentul de canal
Pentru chisturile mici de origine endodontică, tratamentul de canal corect executat poate fi suficient. La microscop, sub izolare, se curăță conținutul canalului, se spală cu soluții antiseptice și se sigilează prin obturația de canal. Eliminarea sursei de infecție permite osului să se refacă, iar controlul radiologic la șase și la douăsprezece luni arată dacă leziunea s-a micșorat.
Pentru reducerea încărcăturii microbiene, în canal se poate folosi și laserul. Microscopul și laserul permit un control precis al zonei tratate, cu efect redus asupra țesuturilor sănătoase din jur. Detalii despre această etapă găsești în articolul despre tratamentul endodontic la microscop.
Rezecția apicală
Când chistul nu se vindecă după tratamentul de canal sau dintele nu poate fi retratat, se face rezecția apicală: o intervenție chirurgicală restrânsă prin care se îndepărtează vârful rădăcinii afectate împreună cu chistul din jurul lui. Rădăcina se sigilează cu un material biocompatibil, iar zona se poate proteja cu o membrană resorbabilă pentru a susține vindecarea osului.
Chistectomia și marsupializarea
Chistectomia înseamnă îndepărtarea completă a chistului, cu tot cu membrana lui. Este indicată când chistul este mare, când cuprinde rădăcinile a doi-trei dinți, când produce disconfort, infecții repetate sau riscă să producă complicații.
Pentru chisturile foarte mari se folosește uneori marsupializarea, o decompresiune care le micșorează treptat înainte de îndepărtarea definitivă, tocmai ca să nu se sacrifice os sănătos.
Adiția de os după chistectomie
Cavitatea rămasă se poate umple cu material de adiție osoasă atunci când în zonă urmează un implant. Decizia se ia în funcție de mărimea defectului și de planul de tratament.
Chistectomia: cum decurge operația și cât durează
Înaintea intervenției se face o tomografie CBCT, pentru a vedea exact mărimea chistului și ce structuri are în apropiere.
- Anestezia. Intervenția se face cu anestezie locală, care blochează senzația de durere în zonă; pe durata ei se pot simți presiune și vibrații.
- Accesul. Medicul face o incizie în gingie și ridică un mic lambou, apoi deschide o fereastră în os deasupra chistului.
- Îndepărtarea chistului. Chistul se îndepărtează împreună cu membrana. Când originea este un dinte care se poate păstra, se face în același timp rezecția vârfului rădăcinii; când dintele nu poate fi păstrat, se extrage.
- Închiderea. Cavitatea se curăță și, dacă este indicat, se umple cu material de adiție osoasă, apoi gingia se sutură.
- Analiza de laborator. Țesutul îndepărtat se trimite la examen histopatologic.
Operația de chist dentar durează de regulă între 30 și 90 de minute, în funcție de mărimea și de localizarea chistului. Umflătura este de obicei maximă la 48–72 de ore și scade apoi treptat, iar firele se scot la 7–10 zile. Gingia se vindecă în una-două săptămâni, însă osul se reface lent, în câteva luni.
În primele zile se recomandă alimente moi și reci, gheață pe obraz în primele ore, fără fumat și fără clătiri energice, plus analgezicele recomandate de medic.
Ce se întâmplă dacă ignori un chist dentar
Un chist nu dispare de la sine. Crește, subțiază osul și, în cazurile mari, poate ajunge să slăbească mandibula până la risc de fractură la un traumatism minor. Poate deplasa dinții vecini sau le poate resorbi rădăcinile.
Se poate suprainfecta și se poate transforma într-un abces, cu durere, umflătură și febră. În maxilarul superior poate ajunge în sinus. Aceste situații se pot trata, dar cu o intervenție mai amplă și cu os pierdut definitiv.
Cât costă operația de chist dentar
Costul depinde de ce presupune tratamentul: tratament de canal, rezecție apicală, chistectomie, eventual extracție și adiție de os. Tipul intervenției se stabilește abia după consultație și după radiografie sau CBCT, de aceea nu există un preț unic pentru „operația de chist”. Tarifele pentru consultație, radiografii și procedurile care pot face parte din plan sunt în lista de prețuri, iar costul complet îl primești în planul de tratament, după evaluare.
După intervenție și mai departe
Controlul radiologic se repetă la șase și la douăsprezece luni, apoi anual pentru cazurile mari. Osul se reface lent, iar imaginea de la trei luni nu spune încă nimic concludent.
Intervențiile pe chisturi intră în sfera chirurgiei orale, iar când originea este un dinte cu pulpă moartă, tratamentul începe de la endodonție. Dacă dintele nu se poate salva, discuția continuă cu implantologia și, în maxilarul superior cu os insuficient, cu sinus liftul.
Tratamentul potrivit pentru un chist dentar se decide după consultație și după analiza imaginilor radiologice.
Citește și: Tehnicile PRP, PRF pentru accelerarea vindecării în tratamentele stomatologice
Întrebări frecvente
Chistul dentar doare?+
De obicei nu. Chistul crește lent, prin presiune, și se descoperă de multe ori întâmplător pe o radiografie. Durerea, umflătura sau mobilitatea unui dinte apar de regulă când chistul este mare sau s-a infectat.
Cum arată un chist dentar pe radiografie?+
Ca o zonă întunecată, rotunjită, cu contur net, la vârful rădăcinii sau în jurul coroanei unui dinte neerupt. Mărimea reală și raportul cu nervii și sinusul se văd pe tomografia CBCT, iar diagnosticul sigur îl dă analiza de laborator a țesutului îndepărtat.
Chistul dentar se poate trata fără operație?+
Uneori da. Chisturile mici care pornesc de la un dinte cu pulpă moartă se pot vindeca după un tratament de canal corect, iar evoluția se urmărește pe radiografie la 6 și la 12 luni. Chisturile mari sau cele care nu răspund la tratamentul de canal necesită intervenție chirurgicală.
Cât durează operația de chist dentar?+
De regulă între 30 și 90 de minute, în funcție de mărimea și de localizarea chistului. Firele se scot la 7–10 zile, gingia se vindecă în una-două săptămâni, iar osul se reface în câteva luni.
Cât costă operația de chist dentar?+
Nu există un preț unic, pentru că intervenția poate fi un tratament de canal, o rezecție apicală sau o chistectomie, uneori cu extracție și adiție de os. Costul se stabilește după consultație și după radiografie sau CBCT.
